Get Adobe Flash player

Suspin in miez de noapte

User Rating
PoorBest 

Filmul este o docu-dramă dedicată ţăranilor basarabeni supuşi fără nici o vină deportărilor staliniste din anii 40. Destinul dramatic al lui Andrei Ojovan este identic cu cel al zecilor de mii de ţărani ridicaţi cu tot cu familii (copii, bătrîni,etc.) şi duşi în cele mai depărtate colţuri ale fostului imperiu sovietic, cum ar fi Siberia şi Kazahstanul de nord. Andrei Ojovan, împreună cu taică-său, Vasile Ojovan, un frate şi o soră, au fost jertfe ale primului mare val al deportărilor – celor de la 13 iunie 1941. Aceste deportări au fost efectuate de către organele NKVD chiar în ajunul începerii operaţiunilor militare pe frontul de Est şi au avut drept ţintă foştii primari, de pe timpurile Romaniei Mari, foşti profesori, preoţi, intelectuali cu studii făcute la facultăţile din Regat şi toţi cei, care din punctul de vedere al ideologiei comuniste, ar fi putut prezenta pericol pentru orînduirea sovietică. Tatăl lui A.Ojovan, fost ostaş al armatei ruse, participant la primul război mondial, întors acasă, în satul său natal, Ţarigrad, din preajma Drochiei, a fost ales în mai multe rînduri primar al satului. Tocmai aceasta, din spusele eroului filmului,care la momentul deportării avea doar 16 ani, a şi fost de-ajuns ca să fie supus represiunilor NKVD-iste din iunie 1941.La gara Şoldăneşti, Vasile Ojovan, tatăl eroului filmului, a fost despărţit de familie şi urcat în alt tren. Mai mult nu s-au mai văzut. Mult mai tîrziu , aflat deja în Moldova unde s-a întors în 1960, Andrei Ojovan fiind în căutarea adevărului despre destinul părintelui său, a aflat că acesta a fost împuşcat ca duşman al poporului, adică fără nici o vină, la 25 februarie 1942 în lagărul NKVD de exterminare din or.Ivdel, fosta regiune Sverdlovsc a URSS. Însuşi A.Ojovan a dus o viaţă grea în Siberia, fiind supus la cele mai istovitoare munci, iar după un timp despărţit de mama, o soră şi fratele mai mic şi dus acolo unde autorităţile sovietice aveau nevoie de forţă de muncă. Tot acolo, eroul filmului s-a căsătorit, luînd de soţie tot o deportată, din s. Dercăuţi, cu acelaşi destin ca şi el. Acolo, în Sberia, pe parcursul anilor, au construit două case de locuit, fiind mutaţi în diferite regiuni şi au născut trei copii, cu care s-au întors apoi la baştină. Astfel, puterea sovietică, dorind să se debraseze de un „duşman al poporului”, ducîndu-l şi împuşcîndu-l acolo pe taică-său, înapoi s-au întors tocmai cinci, în persoana familiei lui A.Ojovan, plus în că familia fratelui mai mic, căsătorit şi el acolo, mama, sora, în total vre-o 12 persoane. Întorşi acasă, foştii deportaţi au avut şi aici de înfruntat multe greutîţi. Organele puterii sovietice lau interzis să se stabilească cu traiul în localităţile de un de au fost deportaţi. E lesne de în ţeles din ce motive: fostele locuinţe au fost acaparate pentru sovietele săteşti, şcoli, cămine culturale de tip sovietic şi nu mai puteau fi restituite foştilor stăpîni. După mai mulţi ani de pribegie, Andrei Ojovan s-a întors în or.Drochia, dar nu în satul său de baştină, de unde a fost deportat, unde locuieşte şi astăzi. La vîrsta de 86 de ani este destul de viguros, este un tîmplar bun, întreţine o gospodărie exemplară şi prin tot ce face demonstrează că a moştenit gene de gospodar, or, tocmai pe aceştea a dorit să-i extermine puterea sovietică. Ca om care a suferit multe în viaţă, A.Ojovan şi-a meşterit cu mîinile sale sicriul, ca atunci cînd va veni ceasul, să nu facă griji nimănui în această privinţă, ştiind din experienţă cît este de complicat să găseşti în grabă scîndura necesară pentru aşa ceva. Aceasta este ultima casă construită de el pe acest pămînt, sperînd că nimeni nu-l va deposeda de ea…

Get Adobe Flash player

Discuta filmul pe forum

Vizitatorii

We have 51 guests and no members online